Sandu Frunză: "Dumnezeu si Holocaustul la Elie Wiesel - O etica a responsabilitatii"
"Una din tezele principale susţinute de Wiesel este aceea că nu putem avea o cunoaştere integrală a ceea ce a fost Holocaustul deoarece mintea umană nu poate cuprinde acea realitate într-un sistem raţional explicativ coerent. Chiar pentru supravieţuitori este dificil să găsească limbajul potrivit pentru a comunica experienţele lor şi ale celor ce au căzut victime exterminării. Inexprimabilul şi incomprehensibilul par să fie dominante ale unui discurs despre manifestarea radicală a răului în relaţiile interumane. Ferindu-se să plaseze Holocaustul pe un teren mistic, Elie Wiesel acceptă faptul că şi o exprimare parţială a experienţelor poate să dea seama, chiar dacă într-o formă diminuată, asupra Inexprimabilului ce marchează Holocaustul. Fiecare domeniu al creaţiei umane poate contribui în felul său
la relevarea unui fragment dintr-un puzzle care vorbeşte, printre altele, despre acţiunea omului în situaţii limită, despre dezumanizare şi lipsă de sens, despre acţiunea ideologică, tehnică, ştiinţifică, economică, desfăşurată în mod sistematic în vederea eliminării din istorie a unui popor întreg. în viziunea lui Wiesel, toate disciplinele stiinţifice şi umaniste sînt chemate la un nou tip de discurs, bazat pe noua înţelegere a lumii, a omului şi a lui Dumnezeu în situaţia post-Holocaust. Inexprimabilului raţionalitatea filosofică nu poate avea decît o forţă limitată, filosofia nu poate rămîne înafara necesităţii întemeierii discursive a noii realităţi. însă, pe lîngă efortul de abstractizare şi discursul teoretic pe care îl propune, filosofia trebuie să fie parte a vieţii cotidiene şi să fie
asumată de fiecare individ ca parte a propriei sale biografii."
Publicată la editura Ideea Europeană, 2010.
12 17 2010
Toate publicatiile